0727.277.433

Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 228, Bl. 45, Sc. B, Et. 3, Ap. 42, Interfon 42 , sector 2, București, Romania

  • facebook
  • twitter
  • googlePlus
  • pinterest
  • generic-social-link
  • linkedin

©2017 by Bondarencu Georgeta-Cabinet individual de psihologie. Proudly created with Wix.com

De ce trebuie să le spui de 5 ori să facă ceva?

Opt motive pentru care copii nu fac de prima dată ce le spunem!

 

Iată o situație destul de tipică: un tată îl roagă de 5 ori pe fiul său în vârstă de 8 ani să se ducă să facă un duș. După cea de-a 5-a oară, tatăl îl ia pe băiat și îl duce în baie. Câteva minute mai târziu, copilul, încă nespălat, este într-o altă cameră și joacă un joc video.

 

Această situație poate fi extremă, însă majoritatea părinților cunosc situații asemănătoare. Este o întrebare bună: De ce nu fac copiii de prima dată ceea ce le spunem să facă ?! Și există și un răspuns. Mai multe, de fapt.

 

1. Copii nu împărtășesc prioritățile noastre.

 

Nici un copil nu înțelege de ce o baie este atât de importantă pentru tine. Și toți copii tocmai au ceva de făcut, ceva care pare mult mai important pentru ei. Poate că nu e important pentru tine, dar jocul unui copil este jobul lui - așa învață copii. E un lucru bun – e bine să ai un copil care este auto-motivat, mai degrabă decât să se aștepte să te ocupi tu de el.

 

Soluție: În primul rând, conectați-vă cu copilul, observând la ce lucrează și recunoscând prioritățile sale:

 

“Uau, ia uite ce desen frumos ai făcut! Poți să-mi spui pe cine ai desenat aici?"

Apoi, atenţionaţi-l că sunteți pe cale să-i întrerupeți activitatea lui minunată:

„- Paul, e vremea pentru baie ... Vrei să-ți faci baie acum sau în cinci minute ... Ok, atunci în cinci minute, fără nici o altă amânare ... Bine, atunci ne-am înțeles!”

 

 

2. Noi îi învățăm să nu ne acorde atenție până când nu țipăm și amenințam.

 

Copilul tău este foarte inteligent. Știe că poate câștiga ceva timp înaintea băii, dacă te ignoră. Asta nu îl face rău, doar uman. Deci, dacă copilul tău este ca cel de opt ani care a ignorat cinci solicitări, înseamnă că l-ai învățat că nu ești serios până când nu țipi.

 

Soluție: Nu dați directive din cealaltă cameră. Deplasați-vă aproape de copil și atingeți-l. Conectează-te cu el comentând ce face. Apoi spune

"Scuză-mă, Paul ... Trebuie să-ți spun ceva"

 

și așteptați până când te va privi în ochi. Dacă el se uită la un ecran, avertizați-l că o să-i întrerupeți jocul sau o sa stingeţi televizorul. Nu îi spuneți ce să facă până când nu aveți contact vizual cu el, așa va ști că sunteți serios. Oferiți-i un singur avertisment, apoi respectați termenul limită pe care l-ați convenit. Urmăriţi-l să vedeţi dacă–l respectă! Dacă nu o faceţi, îl învăţaţi să nu vă ia în serios solicitările.

 

3. Ei au nevoie de ajutorul nostru pentru a face tranziția.

 

Când sunteți ascuns după ecranul computerului, nu vă este greu să vă smulgeți de acolo ca să aveți grijă de un copil care se plânge de ceva? Copiii experimentează cererile noastre repetate în același mod în care noi ne confruntăm cu smiorcăielile lor cu motiv sau fără motiv, ceea ce înseamnă că ei încearcă să le elimine.

 

Soluție: Dați-le un avertisment. Când vă întoarceţi după cinci minute, vă conectaţi din nou cu el comentând desenul lui: "Uau, uită-te ce culori frumoase ai folosit!" Aduceţi-i aminte de înțelegerea făcută:

„- Bine, scumpule, au trecut cinci minute, și-ți aduci aminte de înțelegerea noastră, cinci minute și fără nici o amânare. E timpul să facem baie.”

Apoi, creați o legătură între jocul lui și ceea ce îi cereți:

"Să știi că și prietenii tăi din desen vor să facă baie! Hai să îi luăm și pe ei să facă baie cu tine! O să fie tare amuzant!"

 

4.Cortexul lor frontal se dezvoltă încă.

 

Cortexul lor frontal își dezvoltă în continuare abilitatea de a comuta de la ceea ce își doresc ei la ceea ce vrei tu. De fiecare dată când stabiliți o limită care impune copilului dvs. să renunțe la ceea ce dorește să facă, pentru a face ceea ce doriți dvs., el trebuie să facă o alegere. Când el decide că relația lui cu dvs. este mai importantă decât ceea ce își dorește în acest moment, el va urma solicitarea voastră. De fiecare dată când face asta, el își întărește capacitatea creierului de a se domina. Așa își dezvoltă copiii autodisciplina. Dar acest lucru funcționează numai dacă copilul dvs. alege să facă ce îi cereți dvs., oarecum de bună voie. Dacă-l trageţi lovindu-l și tipând la el, el va rezista, mai degrabă decât să aleagă. Nu-și construiește căile neuronale de auto-disciplină (de aceea există un "auto" în "autodisciplină" - este aleasă din interior).

 

Soluție: Stabiliți limite cu empatie, astfel încât el să își dorească să coopereze și să învețe din practică.

 

5. Nu se simt ascultaţi.

 

Nu putem să-i obligăm pe copii să se supună, ei trebuie să vrea să co