0727.277.433

Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 228, Bl. 45, Sc. B, Et. 3, Ap. 42, Interfon 42 , sector 2, București, Romania

  • facebook
  • twitter
  • googlePlus
  • pinterest
  • generic-social-link
  • linkedin

©2017 by Bondarencu Georgeta-Cabinet individual de psihologie. Proudly created with Wix.com

Cum să nu mai țip la copii?

Majoritatea părinților cred că "ar trebui" să nu mai țipe sau să strige, dar ei nu cred că există un alt mod de a atrage atenția copilului. E cam așa: la urma urmei, este treaba noastră să-i învățăm și cum altfel am putea să-i facem să ne asculte? Nu e ca și cum dacă țipăm la ei, le facem rău; copiii de-abia ascultă, își dau ochii peste cap. Desigur, ei știu că îi iubim, chiar dacă țipăm la ei. Nu-i așa?

 

 

Greșit. Adevărul este că țipetele îi sperie pe copii. Le împietresc inimile. Și când țipăm, copiii se apără, astfel încât nu vor mai învăța nimic din ceea ce încercăm să-i învățăm. Mai mult, faptul că țipăm, îi învață pe copii să nu ne asculte până nu ridicăm vocea. Și îi antrenează să țipe și ei.

 

Dacă copilului tău nu îi este frică de furia ta, acesta este un indiciu că a dezvoltat un mecanism de apărare împotriva acestui comportament - și împotriva ta. Rezultatul nefericit este un copil care este mai puțin probabil să te asculte.

 

Indiferent dacă o arată sau nu, mânia noastră îndepărtează copii de noi, indiferent de vârsta lor. Țipând la ei, practic, ne garantează că vor avea o atitudine de opoziție până la zece ani și că certurile cu țipete vor fi obișnuite în perioada adolescenței. Și, pe măsură ce copiii ne îngreunează inima, ei caută să primească mai mult de la grupul lor de prieteni. Ne pierdem influența asupra lor atunci când avem nevoie cel mai mult de ea.

 

Când țipăm, îi învățăm pe copii să nu ne asculte până nu ridicăm vocea. Și îi învățăm să țipe și ei la noi.

 

Dar fie că, credeți sau nu, există familii în care părinții nu ridică vocile la mânie la copiii lor. Nu este vorba de o familie rece, unde nu este exprimată nici o emoție - știm cu toții că acest lucru nu este bun pentru nimeni. Și nu înseamnă că acești părinți au copii perfecți sau sunt părinți perfecți. Nu există așa ceva. Acestea sunt familiile în care părinții se înfurie și ei, dar sunt destul de conștienți de propriile lor emoții ca să se oprească și să se liniștească, astfel încât să nu se descarce pe copiii lor.

 

Crezi că, ca mulți alți părinți, ai avea nevoie de antrenorul tău personal care să te învețe ce să faci ca să nu mai țipi la copiii tăi? Din fericire, ai deja unul – tu, însuți! De fapt, singura modalitate de a deveni părintele răbdător, calm, care dorești să fii, este să încerci să fii „părintele” tău întâi, făcând asta cu compasiune. Asta înseamnă să învățăm să ne antrenăm cu iubire prin propriile emoții, astfel încât să nu le descărcăm pe copiii noștri. Cum?

 

1. Realizați faptul că prima ta sarcină ca părinte este să-i oferi copilului tău siguranța fizică și emoțională, și aceasta include și gestionarea propriilor emoții

 

... pentru că astfel copilul învață echilibrarea emoțională – după modelul tău. Dacă sunteți prea stresat și nu vă puteți gestiona emoțiile, atunci trebuie sa faceți ceva în această privință cu ajutorul unui specialist. Copiii tăi o merită. Și tu la fel.

 

2. Promite-i familiei tale că vei folosi un ton calm.

 

Știu, este înfricoșător să declari copiilor că nu vei mai țipa. Dar cine altcineva să îți țină socoteala? Spune familiei tale că înveți, deci vei face greșeli ... dar vei fi din ce în ce mai bun la asta.

 

3. Ține minte că, copiii sunt copii și se vor comporta ca atare.

 

Asta-i treaba lor! Sunt încă imaturi, învață cum funcționează lucrurile și la ce să se aștepte. Ei trebuie să împingă limitele pentru a vedea ce este solid. Ei trebuie să experimenteze puterea, astfel încât să poată învăța să o folosească responsabil. Cortexul lor prefrontal nu este pe deplin dezvoltat, deci emoțiile lor preiau adesea controlul asupra comportamentului lor, ceea ce înseamnă că nu pot gândi corect atunci când sunt supărați. Și, ca și ceilalți oameni, nu le place să se simtă controlați. Deci, în timp ce mai multă empatie și respect din partea ta îi va face mai cooperativi, te poți aștepta la un comportament copilăros, atâta timp cât locuiești cu copii.

 

4. Nu te mai încărca cu problemele de peste zi

 

... acele res