Câteva informaţii despre tulburările anxioase, fobii şi atacuri de panică
Tulburările anxioase generalizate se caracterizează prin prezența unei trăiri anxioase cronice (cu durată de cel puțin o lună), difuze, cu trăirea aprehensiunii unui pericol iminent. Această stare poate fi marcată de episoade anxioase cu caracter mai acut și dezadaptativ. Dar deoarece nici anxietatea difuză, nici atacurile acute nu au legătură cu o amenințare directă, această anxietate este caracterizată care fiind o anxietate care plutește liber.
Aceste persoane se află într-o permanentă stare de tensiune și supraîncordare, îngrijorare și nu se simt niciodată în largul lor. Ei sunt hipersensibili la relațiile interpersonale și adesea se simt inadecvați și depresivi. Adesea au dificultăți de concentrare și se tem să nu comită vreo eroare. Nivelul ridicat al supraîncordării se reflectă în supraîncordarea posturală și gesturală, hiperreactivitatea la stimuli surveniți brusc sau neașteptat și în mișcările care trădează nervozitatea.
Frecvent ele se plâng de tensiune în zona gâtului, cefei, umerilor și părții superioare a spatelui, diaree cronică, poliurie și tulburări de somn (insomnia și coșmaruri). Ele transpiră frecvent și au de obicei palmele ude. Pot suferi de hipertensiune arterială, puls accelerat, tulburări respiratorii sau palpitații fără vreun motiv de natură fiziologică. Indiferent cât de bine le merge în viață, ei sunt temători și așteaptă mereu un eveniment negativ. Temerile și fanteziile lor vagi, combinate cu hipersensibilitatea lor îi fac să se simtă triști și descurajați. Nu numai că au dificultăți în luarea deciziilor, dar după ce au luat o hotărâre se frământă să nu fi greșit cumva și se gândesc la tot felul de factori neprevăzuți care ar putea duce la dezastre. Cum au scăpat de o sursă de îngrijorare, găsesc imediat alta, astfel încât rudele și prietenii își pierd adesea răbdarea cu ele. Și seara la culcare, în loc să se odihnească liniștite, ei își trec în revistă greșelile reale sau imaginare. Când nu se gândesc la problemele trecute, anticipează toate greutățile și problemele ce ar putea apărea în viitor.
Anxietatea difuză este punctată de atacuri de panică care durează de la câteva secunde până la o oră sau chiar mai mult. Aceste atacuri apar brusc, au o intensitate foarte mare și apoi dispar. Atât apariția cât și dispariția lor nu au o cauză evidentă.
Simptomatologia variază de la individ la individ, incluzând în general: palpitații, respirație rapidă și sacadată, transpirații abundente, amețeli, senzație de leșin, răcirea extremităților, paloarea feței, nevoia de a urina, senzații diverse în zona abdominală, senzația de moarte iminentă.
De regulă, atacul durează câteva minute și se remite. În cazul în care acesta durează ceva mai mult, persoana în cauză imploră anturajul să cheme un medic. Acest liniștește bolnavul și îi administrează sedative. Atacurile variază ca frecvență de la câteva pe zi până la unul pe lună sau chiar mai rare. Ele se pot declanșa în timpul zilei sau noaptea când persoana se trezește brusc din somn cu un puternic sentiment de teamă, care evoluează rapid sub forma unui atac. Între atacuri persoana se comportă normal, dar o anxietate și tensiune psihică persistă de regulă.
Obsesia reprezintă preocuparea persistentă pentru ceva, un gând sau o trăire afectivă.
Compulsia este un impuls spre ceva, pe care persoana îl trăiește ca irezistibil, În cazul tulburării obsesiv-compulsive persoanele se simt forțate să se gândească la ceva la care nu doresc să se gândească, sau să întreprindă acțiuni pe care nu doresc să le realizeze. Ele simt că, comportamentul lor este irațional dar nu se pot controla.
Tulburările obsesiv-compulsive reprezintă aproximativ 17-20% din cadrul tulburărilor anxioase. Ideile obsesive pot îmbrăca tematică foarte variată cum ar fi preocupări pentru starea de sănătate proprie, comiterea unor acte imorale, suicide sau căutarea unor soluții la probleme insolvabile.
Deși gândurile obsesive nu sunt de regulă duse la îndeplinire, ele reprezintă o permanentă sursă de tortură psihică pentru individ. În cazul apariției gândurilor obsesive, persoanele practică ritualurile obsesive pentru a preîntâmpina producerea evenimentului (bat în lemn, pășesc doar pe anumite porțiuni ale trotuarului, se întorc din drum când apare o pisică neagră etc. )
Actele compulsive pot fi minore (își face cruce de câteva ori pe zi), sau deranjante (se spală pe mâini de 10 ori pe zi). Realizarea actului compulsiv, de regulă, poate produce o descărcare a tensiunii psihice. Dacă persoana încearcă să reziste compulsiunii, anxietatea crește foarte mult.
Tulburarea obsesiv-compulsivă este considerate dezadaptativă pentru că subiectul desfășoară comportamente neraționale care reduc flexibilitatea conduitei și capacitatea de autocontrol.
Fobia este teama patologică față de un obiect bine precizat care nu reprezintă o amenințare direct pentru pacient. Dar despre fobii vom vorbi altădată.
Iar săptămâna viitoare voi prezenta și tipul de terapii potrivite pentru aceste probleme. (psihoterapia cognitiv-comportamentală, hipnoterapia, etc.)