Imageria mentală în tratamentul persoanelor anxioase
Nu poate fi înțeleasă importanța recursului la imagerie în tratamentul persoanelor anxioase, decât clarificând rolul confruntării, respective al comportamentului de evitare în menținerea anxietății. Asemeni oricărui comportament învățat răspunsul anxios ar fi de așteptat să se extindă în cazul în care nu este întărit, în condițiile confruntării cu situațiile anxiogene, de acele consecințe negative, pe care persoana le anticipează.
Ne-am aștepta deci, ca în cazul anxietății neadaptative, definite ca teamă nejustificată, persoana să realizeze, în urma confruntării - sau a confruntărilor repetate - că temerile i-au fost nejustificate. Ca o consecință însă a comportamentului de evitare la care persoana recurge cu titlu de mecanism de apărare, șansa acestei experiențe pozitive este ratată, fiind în schimb întărit comportamentul care a permis preîntâmpinarea presupuselor consecințe terifiante. Nu întâmplător se identifică principalul vinovat pentru menținerea anxietății chiar acest comportament de evitare.
Pe de altă parte, beneficiile rezultate de pe urma asumării confruntării, sunt multiple. Acestea sunt grupate în următoarele cinci categorii:
Extincția - confruntarea permite realizarea faptului că previziunile sumbre legate de situație au fost nefondate sau, în cel mai rău caz, mult exagerate.
Habituarea - se referă la slăbirea unui răspuns reflex, prin expuneri repetate la influența acelorași stimuli.
Însușirea unor abilități de coping - persoana confruntată cu situații anxiogene poate învăța răspunsuri adaptative (de exemplu, controlul respirației), care îi vor permite reducerea simptomelor.
Modificările cognitive - persoana expusă confruntării cu situația anxiogenă beneficiază de șansa de a-și putea revizui convingerile referitoare la periculozitatea circumstanțelor, respectiv la propria capacitate de a face față amenințării.
Inhibiția reciprocă - definește situația în care, din două comportamente incompatibile, unul îl anulează pe celălalt. Uneori, confruntările din situațiile terapeutice sunt astfel regizate, încât să include recursul la comportamente (de exemplu: relaxarea indusă printr-o tehnică însușită în prealabil, manifestarea furiei față de teamă, etc. ) despre care se poate bănui că vor anihila anxietatea.
Sunt forme de intervenție psihoterapeutică destinate clientului anxios, care recurg la confruntări directe cu situațiile de teamă nejustificată, aceste intervenții fiind întâmpinate însă de foarte mulți client cu rezistență, având în vedere neliniștea considerabilă pe care simplul gând al contactului cu circumstanțele în cauză o mobilizează. În astfel de condiții, este recomandabil să se recurgă la o soluție inovativă și anume, la confruntarea prin intermediul imaginării evenimentului sau situației anxiogene.